Se pare că vremea pamfletului a sosit. Am primit de la un cititor ce vrea să rămână anonim acest frumos pamflet în versuri, prea ”super tare” ca să nu îl publicăm de îndată!
”Super tare! Super tare! Șpaga mea e cea mai mare!
Super tare! Super tare!
Șpaga mea e cea mai mare!
Nu mi-o da chiar în parcare,
Urcă sus, la Reanimare!
Fă la stânga, fă la dreapta,
Iar la dreapta, iar la stânga!
Hai pe ușa cea mai mare!
Super tare! Super tare!
Super tare! Super tare!
Cât ai pus în punga mare?
Cât ți-am zis cu voce tare?
Sau mai mult, cum mi se pare?
Super tare! Dar ce-i asta?
Girofar, aduci năpasta!
Și cătușe, zăngănit,
Super tare? Nu! Cumplit!
Super tare, unde ești?
Aveam rochii din povești,
Ceasuri scumpe, vile multe,
Conturi pline, mir pe frunte.
Super tare, m-ai trădat,
Pe furiș m-ai ascultat!
Din senin ai apărut,
Cu cătușe ce-au durut!
Super tare, ai să vezi!
C-o să pierzi, fără dovezi,
Fără martori, fără acte,
Funcțiile vor fi… vacante!
Nu mă las așa ușor,
Chiar acum, de Mărțișor!
Super tare, vei vedea!
Voi avea iar șpaga mea!
Și-am să fac ce vreau cu ea!”
Autor anonim
P:S. Acesta este un pamflet, iar dacă faceți vreo legătură cu persoane reale, din lumea reală, este strict problema voastră! Super tare, nu?
