Suntem, cu toții, într-o situație de cumpănă, cum nu a mai fost. Pandemia de coronavirus nu a vrut deloc să ocolească România, ci ne-a vizitat cam în același timp cu celelalte țări, încercând să ia tribut de sânge cum nu trebuie să acceptăm vreodată. Deocamdată pare că ”stăm bine”, cu puține exitusuri și cu o statistică generală cu cifre mai mici decât multe țări cu populații chiar mai mari decât a țării noastre dragi, România. Cu multă speranță și puțin noroc, tributul pe care îl vom da neașteptatei invazii invizibile va fi mic, și ne vom consola destul de repede. Dar noi, cei mulți care vom trece puntea asta mișcătoare mai departe, noi vom fi aceiași, aceiași români simpli, în fața unei lumi noi, un pic dărâmată, pe ici pe colo, și, mai ales, total diferită de ce a fost înainte de pandemie.
Solidaritatea ar trebui să ne închege acum din nou, ca popor, ca națiune, ca mare familie. De sus, de la ”stăpânire”, poate vor veni cele mai bune măsuri cu putință, cele mai bune decizii, cele mai bune abordări. Poate vor veni și cele mai bune ”ajutoare” cu, sau fără ghilimele, cele mai bune compensații pentru pierderile suferite, cele mai istețe planuri de redresare economică, cele mai bune intervenții sociale, nu mai zic de cele mai bune acțiuni medicale pe linia întâi a frontului antipandemie, cu cele mai bune echipamente, cele mai bune tratamente, cele mai bune proceduri, poate și un vaccin, plus ceva vindecări miraculoase. Să vină toate acestea, să ne copleșească cu incredibile constatări ale unor stări de fapt. Merităm, cu prisosință! Dar până atunci, până vor veni și miracolele astea, parcă ar fi mai bine să ne ocupăm și noi de noi, așa cum ne pricepem, așa cum vrem, așa cum putem.
Cu ce pot să ajut? Cu ce pot să te ajut? Aceste întrebări să le pui acum! Pare complicat, dar e așa de simplu să ajuți acum! Întâi și întâi să nu-ți pierzi cumpătul, să nu intri în panică, să te menții în formă fizică și psihică excelentă, ca să te ajuți pe tine și pe familia ta, respectând regulile de igienă, de izolare, de carantină, dacă este cazul, interdicțiile de circulație impuse de ordonanțele militare, purtatul echipamentului de protecție, chiar și improvizat. Apoi, poți să dai o mână de ajutor, respectând, bineînțeles, toate normele de mai sus, unui vecin din apropiere, care are nevoie de o vorbă bună, de o încurajare, de o informație importantă, poate de câteva formulare de ”declarații” ca să poată să iasă din casă, poate de niște cumpărături. Voluntariatul și donațiile sunt la mare căutare, și pot fi de mare ajutor în atât de multe locuri! Iar cel mai mare ajutor este, probabil, exemplul pe care îl dai celor din jur, celor care te cunosc și te văd, și cărora le poți fi inspirație și îndemn, sprijin solid și punct de reper în căutarea drumului spre ieșirea din labirintul șovăirii, îndoielii, nesiguranței sau al neputinței.
În loc de concluzie, putem să ne aducem aminte, spre proprie folosire imediată, celebra frază rostită cândva de președintele american John Fitzgerald Kennedy: „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea”. Acum e momentul pentru o asemenea întrebare!
